Independenta energetica si reducerea amprentei de carbon este un aspect important analizat in cadrul atelierului de proiectare al Facultatii de Arhitectura din Timisoara. Continuam seria de proiecte vizionare prin prezentarea unei indraznete ferme de alge imaginate si integrate in C.E.T-ul din sudul Timisorii. Data trecuta v-am vorbit despre orasul post-apocaliptic, proiect ce avea un scenariu radical.
Acum vom detalia un proiect realizat de studentii din anul V, Luminita Dochin, Dumitrascu Diana si colegul lor Giuseppe di Bartolo : “Algae Factory“.

Proiectul investigheaza posibilitatea imbinarii unei tehnologii inovatoare, anume producerea de bioetanol din alge, cu o tehnologie controversata : arderea combustibililui fosil (carbune si gaz metan). Mai jos puteti urmari un scurt interviu cu cei 3 studenti arhitecti implicati :

Greenspotter: O ferma de alge in timisoara anului 2035. Care este scenariul pe care l-ati imaginat pentru a argumenta proiectul vostru ?

Diana: Scenariul imaginat de noi în cadrul Centralei Electrotermice din Timişoara porneşte de la efectele distructive pe care funcţionarea fabricilor cu combustibili fosili le are asupra mediului. Peste 50.000 de astfel de fabrici continuă să funcţioneze zilnic în lume pentru a produce energie, pe măsura ce tehnologiile regenerabile nu au evoluat într-atat încât să genereze suficient pentru a putea fi înlocuite. Proiectul fermei de alge este o propunere pentru anul 2035 ce constă în retehnologizarea fabricii CET Timişoara prin modernizarea sistemelor actuale şi implementarea funcţiunii de creştere a algelor.

Greenspotter: Cum functioneaza ferma de alge propusa de voi?

Luminiţa: Scopul întregului proces constă în realizarea unei arhitecturi sustenabile, aşa încât ideea unei ferme de alge devine rentabilă, deoarece algele consumă emisiile de gaze rezultate din procesele de ardere a combustibililor fosili şi dau în schimb biocombustibil.
Asfel, ne-am gândit la realizarea unor capsule, introduse în faţadă, care să asigure un mediu propice de creştere a algelor prin alimentarea cu: apă, nutrienţi, CO2 şi lumină naturală. Ferma funcţionează cu ajutorul capsulelor ce levitează în centrul celor 3 turnuri, unde se formează un câmp electromagnetic, rezultat dintr-o serie de benzi verticale cu proprietăţi magnetice. Capsulele cu alge sunt transportate din depozit pe o bandă rulantă, la capătul căreia, printr-un sistem mecanizat, sunt ataşate placuţe metalice răcite în azot lichid. Cu ajutorul acestor placuţe capsulele levitează pe verticală.
Plăcuţele sunt realizate dintr-un compozit de bariu, oxigen, cupru, itriu. După ce ajung în partea superioară, capsulele sunt preluate cu ajutorul unor roboţi cu braţ telescopic, fiind introduse în faţadă. Roboţii funcţionează cu energia produsă de turbinele eoliene de la partea superioară a turnurilor.

Greenspotter: Ce cantitate de bioetanol ar putea produce structura voastra? Cum estimati impactul acestuia asupra mediului inconjurator?

Diana:  Conceptul pe care am mizat stă la baza producerii unei cantităţi mari de biocombustibili care reduc emisiile de gaze şi contribuie la îmbunătăţirea calităţii aerului. Bioetanolul are capacitatea de a înlocui, în mare măsură, motorina şi benzina, fiind o alternativă ecologică, dar si economica. Cantitatea estimata de noi ar fi o productie de 82 milioane litri de biocombustili pe an.  Aproximativ 5 000 galoane/acru alge produc 22700 litri de biocombustibili, iar pentru o tona de alge sunt necesare 2 tone de CO2.

Greenspotter: In procesul vostru de documentare sigur ati intalnit si referinte legate de productia de bioetanol din Romania. Care este dupa parerea voastra sansa de dezvoltare a acestei tehnologii la noi in tara ?

Luminiţa: In România oamenii încep să conştientizeze că utilizarea combustibililor fosili afectează mediul, iar realizarea unor fabrici de producere a bioetanolului este necesară. “Conform normelor europene, de la 1 ianuarie 2009, operatorii economici din Romania erau obligaţi să introducă pe piaţă doar benzina cu un conţinut de bioetanol de 4,5 – 5% în volum, urmând ca, de la 1 ianuarie 2010, procentul să crească, ajungând până în 2020 la 20%. Din datele statistice reiese că în România se consumă anual aproximativ 6 miliarde de litri de benzină, ceea ce înseamnă că necesarul de bioetanol la nivel naţional ar fi de aproximativ 350 milioane litri/an, respectiv o producţie de 1 milion de litri pe zi.”( sursa citat)

Ţara noastră dispune de materie primă necesară, precum cartofi, cereale (porumb, grâu, secară ), sfeclă de zahăr, pentru producerea biocomustibilului. Producătorii, care înţeleg potenţialul acestui tip de combustibil pentru viitor, vor investi în tehnologia necesară pentru producerea biocombustibililor.

Greenspotter: Ce alte metode de producere a energiei regenerabile ati analizat si de ce ati ales culturile de alge cuplate cu continuarea folosirii cet-ului ?

Diana:  Turnurile sunt construite peste centrala existentă în ideea reducerii efectelor dăunatoare cauzate azi de coşurile de fum. Astfel, ferma foloseşte dioxidul de carbon eliminat de acestea pentru creşterea algelor. Eolienele de pe cele trei turnuri produc energia necesară pentru funcţionarea roboţilor. În urma unor studii de vânt, am reuşit să corelăm înălţimea turnurilor cu viteza vântului pentru producerea energiei necesare: pentru înalţimea de 800 m viteza vântului este de 81.25 m/s, pentru înălţimea de 750 m viteza vântului este de 80.20 m/s, pentru înălţimea de 700 m viteza vântului este de 80.10 m/s.

Greenspotter: Structura voastra are aproape 900 m inaltime. Ce probleme ati intampinat in procesul de proiectare si care estimati ca sunt punctele sensibile in functionarea unei asemenea constructii?

Luminiţa:  Structura turnurilor a fost gândită pentru a susţine capsulele cu alge de peste 125m3 fiecare. Astfel, soluţia rezultată ca urmare a mai multor dezbateri a fost o structură principală din tuburi din fibră de carbon, legată la interior de o structură secundară hexagonală (de tip fagure). Din structura secundară rezultă goluri special create pentru capsule, precum şi goluri de ventilare. La interiorul acestor 3 turnuri există grinzi şi inele care leagă şi rigidizează structura. Temerile noastre legate de funcţionarea unei asemenea construcţii înalte sunt legate de rezistenţa structurii la acţiunea vânturilor, mult mai puternice decât în cazul clădirilor dezvoltate pe orizontală, dar şi de capacitatea de susţinere a greutăţii tuturor capsulelor. Astfel a fost necesară realizarea unui sistem de fundaţii dimensionate corespunzator.

Greenspotter: Echipa voastra a avut sansa sa cuprinda si un coleg din programul ERASMUSCum v-ati descurcat in 3?

Diana:  Anul 5 la proiectare ne-a dat posibilitatea să realizam un proiect de semestru în echipă. Şansa de a avea un student italian ERASMUS în echipă a reprezentat un avantaj pentru echipa noastră. Lucrul în echipă ne-a determinat să ne organizăm timpul mult mai bine şi să învăţăm lucruri noi unii de la alţii. La finalul proiectului am realizat că munca în echipă poate fi mai uşoară şi mai ‘fun’ decât realizarea unui proiect în mod individual, dar acest lucru depinde de implicarea fiecăruia pentru un produs final cât mai bun.

 

Greenspotter: De ce depinde, din punctul vostru de vedere acceptarea si promovarea energilor regenerabile astazi, in Romania?

Luminiţa:  Problemele privind mediul, cum sunt creşterea nivelului de dioxid de carbon din atmosferă, încălzirea globală şi poluarea, vor fi agravate de expansiunea populaţiei. Acceptarea şi promovarea energiilor regenerabile – eoliană, solară, geotermală şi biomasa – depinde în mare parte azi, în România, de factorii politici şi de atragerea investitorilor, care încă sunt descurajaţi de reglementările instabile şi neclare.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...